definiția afirmative definiție dex

, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ♢ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus.

≠ negativ

adj. m., pl. afirmatívi; f. sg. afirmatívă, pl. afirmatíve

și substantival Care conține o afirmație; care are un sens pozitiv. Propoziție ~ă. ♢ În caz ~ dacă se va întâmpla așa. /<fr. affirmatif, lat. affirmativus

, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ♢ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus).

adj. (op. negativ) Cu caracter de afirmație, care afirmă ceva; pozitiv. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță apartenența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. [Cf. fr. affirmatif, lat. affirmativus].

adj. (și adv.) care afirmă ceva; pozitiv. ♢ (log.; despre judecăți) care enunță aparența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< fr. affirmatif, lat. affirmativus)