definiția contingenta definiție dex

contingenta

găsește rime pentru contingenta
Cuvinte apropiate: contingent, contingenta, contingentar, contingentat, contingență

contingentá

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. contingenteáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia contingenta

CONTINGENTÁ

vb. I. tr. A fixa contingentele (3 [în DN]) exportului sau importului. ♦ A limita. [< fr. contingenter].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia contingenta

CONTINGENTÁ

vb. tr. a stabili limitele cantitative ori valorice ale importului sau exportului. ♢ a limita. (< fr. contingenter)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia contingenta

CONTINGÉNT,

contingente, s.n., adj. I. 1. S.n. Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; p. ext. anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă. 3. (Înv.) Contribuție. 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări. II. Adj. Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental. [Var.: contigént s.n.] – Din fr. contingent, lat. contingens, -ntis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia contingenta

CONTINGÉNT

adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia contingenta

CONTINGÉNT

s. (MIL.) (pop.) leat. (Ce ~ ești?)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia contingenta

contingént

s. n., pl. contingénte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia contingenta

contingént

adj. m., pl. contingénți; f. sg. contingéntă, pl. contingénte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia contingenta

CONTINGÉNT1 ~e

n. 1) Totalitate de persoane născute în același an și luate la evidența comisariatelor militare. 2) Efectiv de recruți încorporați în același an pentru serviciul militar. 3) An de recrutare; leat. 4) Grup omogen de persoane. /<fr. contingent, lat. contingens, ~ntis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia contingenta

CONTINGÉN//T2 ~tă (~ți, ~te)

rar Care se produc printr-o întâmplare; caracterizat prin realizare imprevizibilă; accidental; întâmplător. /<fr. contingent, lat. contingens, ~ntis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia contingenta

CONTINGÉNT, -Ă

adj. Care poate să se producă, să vină din întâmplare; care poate să se producă sau nu; întâmplător, fortuit. // s.n. 1. Totalitatea tinerilor încorporați în același an în serviciul militar. 2. Grup omogen de oameni. 3. Cantitate maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. [Var. contigent s.n. / < fr. contingent, cf. lat. contingens – care vine din întâmplare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia contingenta

CONTINGÉNT, -Ă

I. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit. II. s. n. 1. totalitatea tinerilor născuți în același an și luați în evidența organelor militare. ♢ totalitatea elevilor și studenților (aproximativ) de aceeași vârstă care intră și parcurg împreună aceeași treaptă de învățământ. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă. (< fr. contingent, lat. contingens)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia contingenta

CONTINGÉNȚĂ,

contingențe, s.f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia contingenta

CONTINGÉNȚĂ

s. v. legătură, raport, relație.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia contingenta

contingénță

s. f., g.-d. art. contingénței; pl. contingénțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia contingenta

CONTINGÉNȚ//Ă ~e

f. Stare a elementelor contingente. /<fr. contingence, lat. contingentia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia contingenta

CONTINGÉNȚĂ

s.f. Starea a ceea ce este contingent; atingere, raport, legătură exterioară. [Cf. it. contingenza, fr. contingence].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia contingenta

CONTINGÉNȚĂ

s. f. însușirea de a fi contingent (1); relație între fenomene, evenimente contingente; întâmplare. (< fr. contingence, lat. contingentia)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia contingenta
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar