definiția coniferul definiție dex

conifere, s.n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice și cu semințe aripate; (și la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifère, lat. conifer.

s. n., pl. conifére

n. 1) la pl. Ordin de plante lemnoase, cu frunze persistente, în formă de ace sau solzi, cu fructe conice (reprezentanți: bradul, pinul etc.). 2) Plantă din acest ordin. /<fr. coniferes, lat. conifer

, (1) conifere, s.n., (2) coniferi, s.m. 1. (La pl.) Clasă de arbori cu frunze (aproape totdeauna) persistente, în formă de ace, și cu fructe lemnoase, conice. 2. Arbore sau arbust care face parte din această clasă. – Fr. conifères (lat. lit. conifer).

s. pl. (BOT.) rășinoase (pl.). (Păduri de ~.)

s.n.pl. Ordin de arbori cu frunzele (de obicei) persistente, în formă de ace și cu fructele în formă de conuri; (la sg.) plantă din acest ordin. [Sg. conifer. / < fr. conifères, cf. lat. conifer < conus – con, ferre – a purta].

s. n. pl. ordin de arbori și arbuști cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate în formă de conuri și cu semințe aripate. (< fr. conifères, lat. conifer)