comoáră (comóri),
s.f. –
1. (Înv.)
Vizuină, bîrlog,
ascunzătoare. –
2. Grămadă de
bani sau de
obiecte de
preț îngropată în pămînt sau
ascunsă. –
3. Tezaur. –
4. Mină,
sursă,
izvor. –
5. Steaua Polux. Sl.
komora „
tezaur public”, din sl.
komara „
încăpere”, și acesta din lat.
camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich,
Fremdw., 99; Miklosich,
Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81;
DAR); cf. sb.
komòra, cr., slov.,
ceh.,
pol., rut.,
rus.
komora „
tezaur public”. Cf. și
cămară, chimir, comarnic. – Der.
comornic, s.m. (înv.,
cămăraș al
regelui Poloniei), din
pol.
komornik.