Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția comandat definiție dex
comandat
găsește rime pentru
comandat
Cuvinte apropiate:
comanda
,
comandant
,
comandat
,
comandă
,
comânda
,
comândat
COMANDÁT
,
-
Ă
,
comandați
,
-te
, adj.
1.
(
Despre
mișcări
,
acțiuni
)
Executat
printr-o
comandă
(
3
).
2.
(
Despre
camerele
unei
locuințe
) Care
comunică
între
ele
; (
despre
apartamente
) cu
camere
care
comunică
între
ele
. – V.
comanda
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comandat
comandát
adj. m., pl.
comandáți
;
f. sg.
comandátă
,
pl.
comandáte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comandat
COMANDÁT, -Ă
adj.
(
despre
camerele
unei
locuințe
) care
comunică
între
ele
; (
despre
apartamente
) cu
astfel
de
camere
. (
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia comandat
COMANDÁ
,
cománd
, vb. I. Tranz.
1.
(
Mil
.) A da un
ordin
sau un
semnal
pentru
executarea
unei
mișcări
, a unei
așezări
etc.; a avea
comanda
unei
unități
armate
sau a unei
subdiviziuni
a
armatei
. ♦ A
porunci
, a
ordona
.
2.
A da în
lucru
(un
obiect
, o
lucrare
etc.) la un
meșteșugar
.
3.
A
solicita
, a
cere
de
mâncare
, de
băut
într-un
local
de
consum
. – Din fr.
commander
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comandat
COMANDÁ
vb.
1.
v.
ordona
.
2.
v.
conduce
.
3.
(
TEHN
.)
a
controla
, a
regla
.
(A ~ un
sistem
tehnic
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comandat
comandá
vb., ind. prez. 1 sg.
cománd
,
3 sg. și pl.
comándă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comandat
A COMANDÁ cománd
tranz.
1)
(
armate
,
trupe
,
detașamente
etc.)
A
conduce
, exercitându-și
autoritatea
printr-o
comandă
. 2)
(
acțiuni
)
A
anunța
printr-o
comandă
sau printr-un
semnal
. 3)
(
urmat
de o
propoziție
complementară
)
A
cere
în
mod
autoritar
și
oficial
; a
porunci
; a
ordona
; a
dispune
. 4)
(
îmbrăcăminte
,
încălțăminte
,
obiecte
,
lucruri
)
A
cere
să
producă
la
comandă
; a
porunci
. 5)
(
mâncare
,
băuturi
)
A
solicita
,
făcând
comandă
într-un
local
de
consum
. /<fr.
commander
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comandat
comandá (cománd, comandát),
vb. – A
ordona
, a da un
ordin
. – Var. (Trans.)
comînda
, (înv.),
comenda, comend(ăl)
ui
, comandarisi.
Fr.
commander.
– Der.
comandă
, s.f. (
acțiunea
de a
comanda
,
poruncă
,
ordin
;
însărcinare
;
Banat
,
primărie
; Bucov.,
prostituată
), din germ.
Kommando
,
înainte
de
pol
.
komenda
(
sec
. XVIII);
comenduială
, s.f. (
ordin
),
sec
. XVIII;
comenduire
,
s.f. (
comandă
);
comandant
(var. înv.
comendant
), s.m. (
șef
militar
), din fr.
commandant
, și
înainte
din
pol
.,
rus
.
komendant
,
sec
. XVII;
comîndaș
(var.
comanduitor
), s.m. (
comandant
,
șef
),
sec
. XVIII;
comandor
, s.m. (
grad
de
ofițer
în
aviație
și
marină
corespunzător
gradului
de
colonel
din
armata
terestră
);
comandament
, s.n. (
comandă
,
poruncă
;
ordin
de
executare
), din fr.
commandement
;
comandatură
, s.f. (
post
de
comandă
, în
organizarea
germană
de
ocupație
), din germ.
Kommandatur
;
comandorie
, s.f., din fr.
commanderie
;
comandir
, s.m. (înv.,
comandant
), din
rus
.
komandir
. Cf.
dubletul
comînda
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia comandat
COMANDÁ
vb. I. tr.
1.
A
ordona
, a
porunci
(
executarea
unei
dispoziții
, a unei
mișcări
etc.); a
deține
conducerea
,
comanda
unei
unități
. ♦ A
porunci
, a
ordona
.
2.
A da în
lucru
(un
obiect
, o
lucrare
) la un
meșteșugar
etc. ♦ A
solicita
, a
cere
de
mâncare
, de
băut
într-un
local
de
consum
. [P.i.
cománd
. / < fr.
commander
, it.
comandare
, cf. lat.
cum
– cu,
mandare
– a
ordona
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia comandat
COMANDÁ
vb. tr.
1. a
deține
comanda
unei
armate
,
unități
etc. 2. a
porunci
, a
ordona
. 3. a
face
o
comandă
(4). 4. a
dirija
un
mecanism
, o
mașină
etc. 5. a
solicita
, a
cere
de
mâncare
, de
băut
într-un
local
de
consum
. (
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia comandat
COMÂNDÁ
,
comấnd
, vb. I. Tranz. (Înv.) A
face
comândul
; a
îngriji
de
cele
necesare
pentru
comând
. – Lat.
commandare
(=
commendare
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comandat
COMÂNDÁ
,
comấnd
, vb. I. Tranz. (Înv.) A
face
comândul
; a
îngriji
de
cele
necesare
pentru
comând
. – Lat.
commandare
(=
commendare
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comandat
COMÂNDÁ
vb. v.
jertfi
,
sacrifica
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comandat
COMÂNDÁ
vb. v.
pomeni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comandat
COMÂNDÁ
vb. v.
jertfi
,
sacrifica
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comandat
COMÂNDÁ
vb. v.
pomeni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comandat
comândá
vb., ind. prez. 1 sg.
comând
,
3 sg. și pl.
comândă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comandat
comândá
vb., ind. prez. 1 sg.
comând
,
3 sg. și pl.
comândă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comandat
A COMÂND//Á ~éz
tranz. pop.
A da în
calitate
de
comând
. /<lat.
commandare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comandat
A COMÂND//Á ~éz
tranz. pop.
A da în
calitate
de
comând
. /<lat.
commandare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comandat
comîndá (-d, -át),
vb. –
1.
(Înv.) A
sacrifica
. –
2.
(Înv. și Mold.) A se
îngriji
de
sufletul
unui
mort
, a se
ocupa
de înmormîntare, de
slujbe
și
pomeni
, a
face
tot ce se
cuvine
pentru
odihna
sa. –
3.
A da
ultimele
dispoziții
cu
privire
la
propria
înmormîntare și la
pomeni
. – Var.
cumînda
. Lat.
commendãre
,
popular
commandãre
(Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048;
Candrea
-
Dens
., 386;
DAR
; Pușcariu,
Lr.,
336); cf.
dubletul
comanda
și
pentru
sensul
special
, sp.
manda
. – Der.
comîndare
, s.f. (înv.,
sacrificiu
;
pomană
;
slujbă
de înmormîntare);
comînd
, s.n. (înv.,
sacrificiu
;
pomană
;
obiectele
necesare
pentru
înmormîntare, ca de
pildă
straie
,
monede
, pe care
țăranii
bătrîni
obișnuiesc
să
le
păstreze
pentru
propria
lor
înmormîntare;
masă
care se
face
după înmormîntare
pentru
odihna
sufletului
unui
mort
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia comandat
comîndá (-d, -át),
vb. –
1.
(Înv.) A
sacrifica
. –
2.
(Înv. și Mold.) A se
îngriji
de
sufletul
unui
mort
, a se
ocupa
de înmormîntare, de
slujbe
și
pomeni
, a
face
tot ce se
cuvine
pentru
odihna
sa. –
3.
A da
ultimele
dispoziții
cu
privire
la
propria
înmormîntare și la
pomeni
. – Var.
cumînda
. Lat.
commendãre
,
popular
commandãre
(Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048;
Candrea
-
Dens
., 386;
DAR
; Pușcariu,
Lr.,
336); cf.
dubletul
comanda
și
pentru
sensul
special
, sp.
manda
. – Der.
comîndare
, s.f. (înv.,
sacrificiu
;
pomană
;
slujbă
de înmormîntare);
comînd
, s.n. (înv.,
sacrificiu
;
pomană
;
obiectele
necesare
pentru
înmormîntare, ca de
pildă
straie
,
monede
, pe care
țăranii
bătrîni
obișnuiesc
să
le
păstreze
pentru
propria
lor
înmormîntare;
masă
care se
face
după înmormîntare
pentru
odihna
sufletului
unui
mort
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia comandat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK