definiția colonel definiție dex

s.n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel.

colonei s.m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.. – Din fr. colonel.

s. (MIL.) (înv.) oberst, oberșter, polcovnic. (~ul comandă de obicei un regiment.)

(ofițer) s. m., pl. colonéi

(corp de literă) s. n.

m. 1) Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general. 2) Persoană care are acest grad. /<fr. colonel

s.m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel. – Der. coloneasă, s.f. (soție de colonel).

s.n. (Poligr.) Corp de literă de șapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel].

s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ♢ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello].

s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ♢ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel)

s. n. corp de literă de șapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel)

, colonei s.m. (deț.) chiștoc de dimensiune medie.

s. m., pl. generáli-colonéi

s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt-col.

locotenenți-colonei s.m. chiștoc mare de țigară.