definiția autocritică definiție dex

s. f. (sil. a-u-to-cri-) → critică

f. Analiză critică a propriei activități. /<fr. autocritique

s.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique].

, autocritici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).

, autocritici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).

adj. (sil. a-u-to-cri-) → critic

adj. (sil. a-u-to-cri-) → critic

Care ține de autocritică; propriu autocriticii. În spirit ~. /auto + critic

Care ține de autocritică; propriu autocriticii. În spirit ~. /auto + critic

adj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique].

adj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique].

I. adj. bazat pe autocritică. II. s. f. analiză critică a propriei activități. (< fr. autocritique, după rus. samokritika)

vb. → critica

vb. I. refl. A se critica pe sine însuși. [Cf. fr. s'autocritiquer].

vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. sáutocritiquer)