Definitia atentii definitie DEX Online, dictionar roman

A ABATE ATENȚIA

(CUIVA DE LA CEVA): A distrage de la o preocupare.

Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare | definitia atentii

ATÉNT, -Ă

, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia atentii

ATÉNT

adj., adv. 1. adj. v. curtenitor. 2. adj. v. amănunțit. 3. adv. v. amănunțit. 4. adj. cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 5. adj. v. prudent.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia atentii

Atent

≠ absent, distrat, neatent

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia atentii

atént

adj. m., pl. aténți; f. sg. aténtă, pl. aténte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia atentii

ATÉN//T ~tă (~ți, ~te)

1) Care urmărește un lucru cu atenție. 2) și adverbial Care este făcut cu atenție. 3) Care manifestă voință și amabilitate. /<lat. attentus

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia atentii

atént (aténtă),

adj. – Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva. Lat. attentus (sec. XIX). – Der. atenți(un)e, s.f., din fr.; neatent, adj.; neatenți(un)e, s.f.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia atentii

ATÉNT, -Ă

adj. 1. Cu atenția îndreptată către ceea ce se petrece (în fața lui), cu luare-aminte, cu băgare de seamă. ♦ Făcut cu atenție. 2. Amabil, politicos, prevenitor față de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se întinde spre, a fi cu luare-aminte].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia atentii

ATÉNT, -Ă

adj. 1. cu atenția îndreptată spre cineva sau ceva. ♢ (și adv.) cu atenție. 2. amabil, politicos, prevenitor. (< lat. attentus)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia atentii

ATÉNȚIE

, (3) atenții, s.f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ♢ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ♢ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou.[Var.: atențiúne s.f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia atentii

ATÉNȚIE

s., interj. 1. s. v. interes. 2. s. v. grijă. 3. s. v. migală. 4. s. v. prudență. 5. s. v. vigilență. 6. s. v. bunăvoință. 7. s. v. curtoazie. 8. s. v. apreciere. 9. s. v. cadou. 10. interj. (fam.) păzea!, (arg.) piua!, șase!, șest!, zexe! (~!, vine profesorul!)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia atentii

Atenție

≠ neatenție

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia atentii

aténție

s. f. (sil. -ți-e), art. aténția (sil. -ți-a), g.-d. art. aténției; (dovezi de bunăvoință, gesturi, obiecte) pl. aténții, art. aténțiile (sil. -ți-i-)

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia atentii

ATÉNȚI//E

f. 1) Concentrare a conștiinței într-o anumită direcție, asupra unui anumit lucru. ~ dispersată. ♢ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi în centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua în seamă. 2) Atitudine binevoitoare, amabilă. ♢ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fără plată în semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atenției] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia atentii