înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.
înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.
vb., ind. prez. 1 sg. înciocăléz, 3 sg. și pl. înciocăleáză
vb., ind. prez. 1 sg. înciocăléz, 3 sg. și pl. înciocăleáză