boáșă (-șe),
s.f. – Testicul. Var.
boș. Megl.
boș, istr.
boș. Origine necunoscută. Etimonul lat.
byrsa „
pungă”, propus de Diez, nu este posibil. Pușcariu 210 (și
DAR) a încercat să depășească dificultatea, presupunînd o
formă *
byrsea, care nu este însă nici ea satisfăcătoare.
Ar putea fi tc.
boș „
gol”, cu același sens ca
deșert, cf. fr.
creux de l’estomac (din tc. provine și mr.
boșă „
gol”);
dar vechimea cuvîntului (
apare la Dosoftei) și semantismul lui, identic în
dialecte, se
opun acestei explicații. Der.
boșar, s.m. (
pepene galben);
boșorog, adj. (care
suferă de hernie,
surpat;
plantă, Scleranthus annuus), care pare formație glumeață, pe
baza lui
boașe și
olog, modificată ca în
șontorog;
boșorogi, vb. (a deșela, a speti; a
ologi);
boșorogeală, s.f. (hernie; decrepitudine). Trebuie de
asemenea să
presupunem că
boșorog, care circulă numai în Munt. (ALR 125), a
suferit probabil influența formală a sb.
bosonog „desculț”.