definiția tipic definiție dex

tipic

găsește rime pentru tipic

Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: atipic, cipic, hipic, tific, timic, tipi, tipic, tipic, tipie, tipit, tivic, tizic, topic, țipic

Cuvinte apropiate: atipic, cipic, hipic, tific, timic, tipi, tipic, tipic, tipie, tipit, tivic, tizic, topic, țipic

TÍPIC², -Ă,

tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipic

TIPÍC¹,

tipicuri, s.n. 1. Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipic

TIPÍC¹,

tipicuri, s.n. 1. Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipic

TÍPIC², -Ă,

tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia tipic

TÍPIC

adj. 1. v. caracteristic. 2. v. reprezentativ.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipic

TÍPIC

adj. 1. v. caracteristic. 2. v. reprezentativ.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipic

TIPÍC

s. 1. v. uzanță. 2. v. ceremonial. 3. v. canon. 4. canon, lege, normă, regulă. (Un ~ al artei clasice.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipic

TIPÍC

s. 1. v. uzanță. 2. v. ceremonial. 3. v. canon. 4. canon, lege, normă, regulă. (Un ~ al artei clasice.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia tipic

Tipic

≠ atipic, necaracteristic, netipic

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia tipic

Tipic

≠ atipic, necaracteristic, netipic

Dictionar: Dictionar de antonime | definitia tipic

tipíc

s. n., pl. tipícuri

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tipic

típic

adj. m., pl. típici; f. sg. típică, pl. típice

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tipic

tipíc

s. n., pl. tipícuri

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tipic

típic

adj. m., pl. típici; f. sg. típică, pl. típice

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia tipic

TÍPIC¹ ~uri

n. 1) Caracter specific. 2) An-samblu de proprietăți specifice unui fenomen artistic sau unui personaj literar prin intermediul cărora se exprimă în artă esența realității. /<fr. typique

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipic

TIPÍC ~uri

n. 1) Carte care conține regulile de oficiere a serviciului divin. 2) Fiecare dintre regulile de oficiere a slujbei religioase cuprinse în această carte. /<sl. tipiku, ngr. tipikón, fr. tipique

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipic

TIPÍC ~uri

n. 1) Carte care conține regulile de oficiere a serviciului divin. 2) Fiecare dintre regulile de oficiere a slujbei religioase cuprinse în această carte. /<sl. tipiku, ngr. tipikón, fr. tipique

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipic

TÍPIC¹ ~uri

n. 1) Caracter specific. 2) An-samblu de proprietăți specifice unui fenomen artistic sau unui personaj literar prin intermediul cărora se exprimă în artă esența realității. /<fr. typique

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipic

TÍPI//C² ~că (~ci, ~ce)

Care întrunește trăsăturile ce individualizează; caracteristic; specific; distinctiv; propriu. Caz ~. /<fr. ti-pique

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipic

TÍPI//C² ~că (~ci, ~ce)

Care întrunește trăsăturile ce individualizează; caracteristic; specific; distinctiv; propriu. Caz ~. /<fr. ti-pique

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia tipic

tipíc (-ce),

s.n. – 1. Ritual. – 2. Formular. – 3. Regulă, normă, formă stabilită. – Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν, cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 142). – Der. tipicar, adj. (formalist, maniac); tipicărie, s.f. (manie); tipicale, s.f. (ore liturgice așezate între șase și nouă), din gr. τυπιϰά; tipicui, vb. (a prescrie, a prevedea).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia tipic

tipíc (-ce),

s.n. – 1. Ritual. – 2. Formular. – 3. Regulă, normă, formă stabilită. – Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν, cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 142). – Der. tipicar, adj. (formalist, maniac); tipicărie, s.f. (manie); tipicale, s.f. (ore liturgice așezate între șase și nouă), din gr. τυπιϰά; tipicui, vb. (a prescrie, a prevedea).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia tipic

TÍPIC, -Ă

Care are, care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. // s.n. Totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. [Cf. fr. typique, it. tipico, lat. typicus].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia tipic

TÍPIC, -Ă

Care are, care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. // s.n. Totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. [Cf. fr. typique, it. tipico, lat. typicus].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia tipic

TÍPIC, -Ă

I. adj. care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. II. s. n. 1. caracterul a ceea ce este specific. 2. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. (< fr. typique, lat. typicus)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia tipic

TÍPIC, -Ă

I. adj. care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. II. s. n. 1. caracterul a ceea ce este specific. 2. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. (< fr. typique, lat. typicus)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia tipic

țipíc

, țipíci, s.m. (reg.) pantof, gheată; cipic.

Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia tipic

Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!

Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.

Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.

Curs valutar