Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mutare definiție dex
mutare
găsește rime pentru
mutare
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
cutare
(persoană),
cutare
(încrețire),
matare
,
mulare
,
murare
,
musare
,
mutare
,
mutăr
,
mutăreț
,
șutare
Cuvinte apropiate:
cutare
(persoană),
cutare
(încrețire),
matare
,
mulare
,
murare
,
musare
,
mutare
,
mutăr
,
mutăreț
,
șutare
MUTÁRE,
mutări
,
s.f.
1.
Acțiunea
de
a (se)
muta
și
rezultatul
ei;
mutat
.
2.
(
Spec
.)
Deplasare
a
pieselor
făcută
alternativ
de
adversari
în
cursul
unei
partide
de
șah
. – V.
muta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mutare
MUTÁRE
s.
1.
v.
clintire
.
2.
deplasare
,
strămutare
, (fam.)
trambalare
. (~
dintr-un
loc
în
altul
.)
3.
mu
-
tat
,
permutare
,
permutație
,
strămutare
,
strămutat
,
transfer
,
transferare
.
(~ lui cu
serviciul
la
Bacău
.)
4.
schimbare
, (înv.)
schimbătură
.
(~
bazei
de
plecare
.)
5.
(înv.)
ridicare
.
(~
taberei
în altă
parte
.)
6.
v.
deviere
.
7.
v.
schimbare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mutare
MUTÁRE
s. v.
adăpost
,
așezare
,
casă
,
cămin
,
domiciliu
,
înlocuire
,
locuință
,
metamorfozare
,
metamorfoză
,
modificare
,
prefacere
,
preschimbare
,
sălaș
,
schimb
,
schimbare
,
stână
,
târlă
,
transformare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mutare
mutáre
s. f., g.-d.
art
.
mutării
;
pl.
mutări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mutare
MUTÁ,
mut
,
vb. I.
1.
Tranz. și refl. A (se)
mișca
din
locul
în care se
găsește
și a (se)
așeza
în
alt
loc
; a (se)
deplasa
; a (se)
strămuta
, a (se)
transfera
. ♢ Expr. (Tranz.; fam.)
A-i
muta
(cuiva)
fălcile
(sau
căpriorii
)
= a-i
trage
(cuiva) o
palmă
cu
putere
, a
lovi
peste
obraz
. ♦ A (se)
transfera
dintr-un
serviciu
în
altul
.
2.
Refl. A se
stabili
(cu
locuința
) în
alt
loc
, a-și
schimba
domiciliul
.
3.
Tranz. (Înv. și pop.) A
înlocui
, a
schimba
(cu
altceva
sau cu
altcineva
); a
modifica
, a
transforma
. ♦ A
schimba
cursul
,
direcția
. ♦ Expr.
A-și
muta
gândul
= a se
răzgândi
, a
renunța
.
4.
(La
jocul
de
șah
) A
efectua
o mutare. – Lat.
mutare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mutare
MUTÁ
vb.
1.
v.
clinti
.
2.
v.
mișca
.
3.
a (se)
deplasa
, a (se)
strămuta
, (înv. și
reg
.) a (se)
petrece
, (fam.) a (se)
trambala
.
(Se ~ dintr-un
loc
în
altul
.)
4.
(
reg
.) a se
coltosi
.
(S-a ~ în
alt
oraș
.)
5.
a (se)
permuta
, a (se)
strămuta
, a (se)
transfera
, (înv.) a (se)
premutarisi
.
(S-a ~ cu
slujba
la Ploiești.)
6.
a
schimba
. (
~
baza
de
operații
.)
7.
(înv.) a (se)
ridica
.
(Și-a ~
tabăra
în altă
parte
.)
8.
v.
devia
.
9.
v.
schimba
.
10.
a
schimba
, (înv. și
reg
.) a
strămuta
.
(Să-ți ~
gândurile
cu
privire
la ...)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mutare
MUTÁ
vb. v.
amâna
,
asasina
,
clătina
,
deceda
,
dispărea
,
duce
,
înlocui
,
metamorfoza
,
mișca
,
modifica
,
muri
,
omorî
,
păsui
,
pieri
,
prăpădi
,
preface
,
prelungi
,
preschimba
,
răposa
,
schimba
,
sfârși
,
stinge
,
sucomba
,
suprima
,
transforma
,
ucide
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mutare
mutá
vb., ind. prez. 1 sg.
mut
,
3 sg. și pl.
mútă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mutare
A MUTÁ mut
tranz.
1) A
lua
din
locul
în care se
află
,
punând
în
alt
loc
; a
mișca
(din
loc
).
♢ ~ (cuiva)
fălcile
a
lovi
(pe cineva) cu
putere
peste
obraz
, vătămându-i
maxilarele
.
A-și ~
gândul
a-și
schimba
părerea
,
intențiile
; a se
răzgândi
. 2) A
face
să se
mute
. /<lat.
mutare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mutare
A SE MUTÁ mă mut
intranz.
1) A-și
schimba
locul
; a
trece
(dintr-un
loc
în
altul
); a se
transfera
. 2) A-și
schimba
domiciliul
; a se
stabili
(cu
traiul
) în
alt
loc
. /<lat.
mutare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mutare
mutá (mutát,át),
vb. –
1.
A
deplasa
, a
mișca
din
loc
. –
2.
A
schimba
casa
de
locuit
. –
3.
A
schimba
destinația
, a
primi
numire
în
alt
loc
. –
4.
(Refl.) A se
întoarce
, a
schimba
poziția
. – Mr.
mut
, mutare
, megl.
mut
,
mutari
.
Lat.
mūtāre
(Pușcariu 1145;
Candrea
-
Dens
., 1192; REW 5785), cf. it.
mutare,
prov., cat., sp.,
port
.
mudar,
fr.
muer.
– Der.
mutăcios,
adj. (
variabil
,
schimbător
);
mutat
,
s.n. (
schimbare
de
domiciliu
; înv.,
locuință
,
ședere
);
mutătoare
,
s.f. (
împărăteasă
,
Byronia
dioica
);
mutător
,
adj. (
schimbător
);
strămuta
,
vb. (a
transporta
în
alt
loc
, a
schimba
locul
, a
deplasa
; a
schimba
; a
transpune
), cu pref.
stră
-
(după
Candrea
, din lat. vulg. *
extramūtāre
, în
loc
de
transmūtare
);
nestrămutat
,
adj. (
neclintit
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mutare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK