răbdá (rábd, răbdát),
vb. –
1. A
rezista, a
îndura. –
2. A
suporta, a
tolera, a
admite, a
suferi. – Var. înv. și Trans.
rebda. Mr.
aravdu, arăvdare. Lat. *
re-e(n)mendāre „a
îmbunătăți”, cf. sp.
remendar „a
întări cu un
petic”, ca și mr.
amindari „a
îmbunătăți, a cîștiga”.
Tranziția semantică de la „a
face rezistent” la „a
rezista” este
aceeași cu a lui
îndura. Fonetic,
rezultatul *
remda a
dezvoltat a
consoană auxiliară, *
rămbda, cf. fr.
chambre, sp.
hombre și
rom.
cam dogit ›
cambdogit, exemplu citat de Țicăloiu,
ZPRh., LI, 280-91. Nu
lipsesc alte
explicații, care nu
par convingătoare: din sl.
raditi, raždą „a avea
grijă de” (Cihac, II, 302); din lat.
*re-obdurāre (Cihac, I, 224; Koerting 7958; Weigand,
BA, II, 260; cf.
împotrivă Densusianu,
Rom., XXXIII, 284; din lat.
rῑgĭdāre (E. Herzog,
Dacor., I, 222-4 și
Dacor., V, 495-97; cf.
împotrivă Graur,
BL, V, 111 și Rosetti, 175); din lat.
rĕgĕre „a
conduce” (Giuglea,
Dacor., IV, 380); din lat.
răbĭdāre „a
turba” (Pușcariu,
Dacor., VIII, 127-31) sau *
rubĭdāre „a
turba” (Pușcariu,
Lr., 122); din lat.
repĕdāre „a se
retrage” (Scriban). Der.
răbdare (mr.
răvdare), s.f. (
calm;
resemnare,
îndurare);
răbdător, adj. (
calm,
suferitor);
răbdăriu, adj. (blînd,
încercat);
nerăbădtor, adj. (
neliniștit);
nerăbdare, s.f. (
neliniște).