cociórbă (cociórbe),
s.f. –
1. Vătrai. –
2. Bîtă,
măciucă. –
3. Constelație în
jurul stelei Gemma. – Var.
cociorvă, cuciorbă. Origine necunoscută.
Ar putea fi un cuvînt
expresiv, ca
multe din
cele compuse cu
co-. În
general se
consideră a fi reprezent al unui cuvînt sl.
neidentificat, cf. v.
rus.
kočárga, rut.
kočerga,
pol.
koczarga (Cihac, II, 722; Tiktin), sau din mag.
kocsorba (Gáldi,
Dict., 122); însă mag. pare a
proveni din
rom., ca și rut. (Miklosich,
Wander., 17), și
oricum este
obscur și
probabil străin în sl. (Berneker 536).
Dacă este
vorba de o
creație expresivă, este
dublet al lui
cocioabă, s.f. (
colibă);
identitatea semantică între vătrai și
colibă apare și în
cocîrlă. Cocioabă nu a
fost explicat într-un
mod satisfăcător (
tăt.
koči aba „
cort de
nomad”, Șeineanu, 318; mr.
cuciubă „
buștean”, Șeineanu,
Dicț., însă este
vorba probabil de ngr. γϰουτσιούπα; sb.
kuča „
casă”,
DAR).
Dacă se
admite identitatea cu
cocioarbă,
lipsa lui
r apare și în
pol.
koczuba, rut.
kočuba „
vătrai”, și în
rom.
cociobăi, vb. (a
scociorî, a
iscodi), care se
explică numai pe
baza lui *
cocioabă „
vătrai” (
pentru der.
expresivă a vb., cf.
cotrobăi).
Există numeroase var.
expresive ale cuvîntului care
înseamnă colibă:
coșleabă, coșm(o)agă, coșmeagă, cociomeagă, cociomeață, coșmandră, coșmelie, coșmolie; cf. și
cobace, colibă.