s.n. Oxid de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase (și prin hidratarea lor), folosit ca liant în construcții, ca materie primă în industria chimică etc. ♦ Lapte de var (v. lapte) folosit pentru spoitul pereților caselor. – Din sl. varŭ.
n. Material de construcție obținut prin arderea calcarului. ♢ ~ stins produs obținut prin tratarea varului cu apă. Lapte de ~ soluție de apă și var stins folosită în special pentru văruitul pereților caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea albă, mai ales a feței. /<sl. varu
s.n. – Oxid de calciu. – Megl. var. Sl. varŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 448; Conev 79), de la variti „a coace”, cf. bg., rus. var, pol. var. – Der. vărar, s.m. (muncitor care lucrează cu var; vînzător de var); vărărie, s.f. (loc cu var); varniță, s.f. (loc cu var, cuptor de var), din sl. varĭnica, cf. bg. varnica; vărnicer, s.m. (vărar); văros, adj. (cu var, cu aspect de var); vărui, vb. (a da cu var); văruială, s.f. (văruit; apă de var).
s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. român C. Budeanu de la inițialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].
s. m. unitate de putere electromagnetică reactivă, corespunzând unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)
, veri, vere, s.m. și f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.
m. Persoană de sex masculin considerată în raport cu fiica sau fiul unchiului ori a mătușii. /<lat. verus, ~a
s.m. – Grad de rudenie între copiii persoanelor care sînt frați și surori. – Mr., megl. ver, istr. veru „adevărat”. Lat. (consobrinus) vērus (Cipariu, Gram., 27, 11; Pușcariu 1856; REW 9262), cf. it., v. sp., port. vero, prov., cat. ver, v. fr. voir. Pentru evoluția semantică, cf. sp. primo. Uz general (ALR, I, 173). Sensul etimologic s-a păstrat în istr. și poate și în vare, conj. (atunci, căci), care pare să reprezinte lat. vere, formă azi înv. și complet înlocuită de oare. – Der. vară, s.f. (corespondentul feminin al lui văr); verișor, s.m. (văr); verișoară, s.f. (vară); vărui, vb. (a se numi văr), formație glumeață, folosită rar, de ex. de Alecsandri; verie, s.f. (calitatea de văr). După REW 9180, vare provin din lat. velle, soluție improbabilă.