topí (-pésc, -ít),
vb. –
1. A
trece din
stare solidă în
stare lichidă. –
2. A
turna un metal. –
3. A dizolva. –
4. A pune în
apă inul sau cînepa pentru a
le macera. –
5. A
distruge, a anihila, a
desface. –
6. A
consuma, a
risipi, a
irosi. –
7. A dispărea. –
8. (Arg.) A-și
lua tălpășița, a o
șterge. – Mr.
tuchescu, tuchire, megl.
tupés, tupiri. Sl.
topiti „a încălzi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 76), cf.
pol.
topić,
rus.
topitĭ. – Der.
topenie, s.f. (dezastru, catastrofă);
topilă, s.f. (
bazin de
topire,
baltă pentru in sau cînepă);
topitor, adj. (care
topește, care
toarnă metal);
topitură, s.f. (
topire;
turnare; mîncare de
jumări cu
ceapă);
topliță, s.f. (băltoacă, topilă;
izvor de
apă minerală
caldă); din sl.
toplica;
topitoare, s.f. (topilă; creuzet);
topitorie, s.f. (atelier de
topit metale);
toplotă, s.f. (înv.,
apă caldă),
sec. XVII, din sl.
toplota (Tiktin).