mládă (mlắzi),
s.f. –
Dumbravă. Sl.
maldŭ „tînăr” (Cihac, II, 199; Tiktin), cf. sb., cr.
mlad „tînăr”. – Der.
mlădiu, adj. (flexibil, elastic), cu suf. -
iu (după Conev 49, din bg.
mlazdĭ);
mlădios, adj. (flexibil);
mlădia (var.
înmlădia), vb. (a se undui; a se
pleca);
înmlădiere, s.f. (unduire);
mlădoacă (var.
mlădoagă), s.f. (Olt.,
vargă), din bg.
mladoka (
Iordan,
Dift., 215;
Pascu,
Suf., 226);
mlădiță, s.f. (
vlăstar, lăstar,
odraslă), din sl. (bg., sb., slov.)
mladica (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Diez, I, 444; Berneker, II, 72; Conev 51; Vaillant,
BL, XIV, 10);
mlaje, s.f. (varietate de
salcie,
Salix viminalis;
nuia de
răchită), din bg.
mlažja (Candrea, Scriban), sau din pl. lui
mladă, prin intermediul unui
nou singular regresiv.