împresurá (împresór, împresurát),
vb. –
1. A
apăsa, a
face presiune. –
2. A
copleși, a împovăra, a strînge cu
ușa. –
3. A sufoca. –
4. A asedia, a încercui. –
5. A invada, a ocupa. –
6. A asupri, a
umili. Probabil din lat.
pressus „greutate,
apăsare”, al
cărui rezultat
rom.,
*pres, nu s-a
păstrat. De la pl. său, *
presuri, s-a
putut forma împresura, ca de la
gînduri,
îngîndura, sau de la
fumuri, înfumura. După Cipariu,
Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și
DAR), din lat.
pressura „
apăsare”, prin intermediul unui der. *
pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat.
pressōrium, prin intermediul unui der. *
impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *
impressulāre. – Der.
împresurător, adj. (grabnic, presant);
împresurătură, s.f. (înv., asuprire;
împilare);
despresura, vb. (a
ridica asediul; a desprinde; a
face să înceteze presiunea).