cáznă (cázne),
s.f. –
1. Tortură,
chin, supliciu. –
2. Suferință,
durere, neliniște. –
3. Trudă,
muncă,
strădanie. Sl.
kaznĭ (Miklosich,
Slaw. El., 24;
Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb.
kazna „pedeapsă”,
pol.
kazn „pedeapsă”. – Der.
căzni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se strădui; a îngriji; a avea grijă, a
crește, cînd este construit cu prep
cu), din sl.
kazniti „a
pedepsi”.