eréte (eréți),
s.m. –
Pasăre răpitoare asemănătoare cu
uliul (Falco subbuteo). – Var.
harete, (înv.)
hăreț, herete, harete, hereu, hărău.
Probabil de la
arete „
berbec de
prăsilă”,
datorită modului său de a se
repezi să
împungă (Scriban). Mai
puțin probabilă der.
propusă de Diculescu,
Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin
intermediul unei var.
ionice *ἱερήϰιος (după
Pascu,
Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr.
g’iraz. După
DAR, din mag.
harács „
varietate de
vultur”).