Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția disociere definiție dex
disociere
găsește rime pentru
disociere
Cuvinte apropiate:
disociere
DISOCIÉRE,
disocieri
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
disocia
și
rezultatul
ei;
disociație
. [Pr.:
-ci-e-
] – V.
disocia
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia disociere
DISOCIÉRE
s.
disociație
.
(O ~
necesară
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia disociere
Disociere
≠
asociere
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia disociere
disociére
s. f. (
sil
.
-ci-e-
), g.-d.
art
.
disociérii
;
pl.
disociéri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia disociere
DISOCIÉRE
s.f.
Acțiunea
de a
disocia
și
rezultatul
ei;
disociație
. ♦
Proces
de
separare
a
atomilor
sau a
grupurilor
de
atomi
din
moleculă
. ♦ (
Fiziol.
)
Rupere
a
unității
și
echilibrului
dintre
al
doilea
și
primul
sistem
de
semnalizare
, pe de o
parte
, și
primul
sistem
și
activitatea
centrilor
subcorticali
, pe de alta. [Pron.
-ci-e-
. / <
disocia
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia disociere
DISOCIÁ,
disociez
,
vb. I. Tranz.
1.
(
Chim
.) A
scinda
în
mod
reversibil
o
moleculă
în
molecule
mai
simple
sau în
ioni
; a
descompune
temporar
și
reversibil
o
combinație
. ♢ Refl.
Atomii
se
disociază
.
2.
A
despărți
, a
separa
, a
delimita
între
ele
noțiuni
,
probleme
,
idei
care
formează
de
obicei
un
ansamblu
unic
. [Pr.:
-ci-a
] – Din fr.
dissocier,
lat.
dissociare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia disociere
DISOCIÁ
vb. a
disjunge
.
(A ~ un
aspect
al
problemei
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia disociere
A (se) disocia
≠ a (se)
asocia
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia disociere
disociá
vb. (
sil
.
-ci-a
), ind. prez. 1 sg.
disociéz
, 3 sg. și pl.
disociáză
,
1 pl.
disociém
(
sil
.
-ci-em
); conj. prez. 3 sg. și pl.
disociéze
;
ger
.
disociínd
(
sil
.
-ci-ind
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia disociere
A DISOCI//Á ~éz
tranz.
1)
(
corpuri
,
substanțe
)
A
face
să se
disocieze
. 2)
(
pro
-bleme,
idei
)
A
despărți
,
făcând
o
delimitare
riguroasă
. [
Sil
.
-ci-a
] /<fr.
dissocier,
lat.
dissociare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia disociere
A SE DISOCI//Á se ~áză
intranz. (de-
spre
corpuri
,
substanțe
)
A se
separa
în
părțile
asociate
; a se
desface
în
părțile
componente
; a se
descompune
; a se
dezasambla
; a se
dezagrega
; a se
desface
. [
Sil
.
-ci-a
] /<fr.
dissocier,
lat.
dissociare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia disociere
DISOCIÁ
vb. I. tr.
A
descompune
o
moleculă
în
atomi
sau în
grupuri
de
atomi
. ♦ (
Fig.
) A
despărți
, a
separa
. [Pron.
-ci-a
, p.i.
-iez
, 3,6
-iază
,
ger
.
-iind
. / < fr.
dissocier
, cf. lat.
dissociare
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia disociere
DISOCIÁ
vb.
I. tr., refl. (
despre
molecule
) a (se)
scinda
reversibil
în
molecule
mai
simple
sau în
ioni
; (
despre
combinații
) a (se)
descompune
temporar
. II. tr. a
despărți
, a
separa
(
noțiuni
,
probleme
etc.). (< fr.
dissocier
, lat.
dissociare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia disociere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK