záre (zắri),
s.f. –
1. Strălucire. –
2. Lumină,
rază. –
3. Nălucă,
iluzie. –
4. Limită a vizibilității,
orizont, depărtare. –
5. Culme,
creastă. – Mr.
dzare, megl.
zari. Sl.
zarĭa, zorĭa „
strălucire” (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf.
zori. – Der.
zări, vb. (a întrevedea ceva, a repera; a
observa, a remarca), mr.
andzărire, a
cărui legătură cu sl.
zrĕti (Miklosich,
Slaw. Elem., 23) este doar indirectă;
zăranie, s.f. (Trans., aparență);
întrezări, vb. (a întrevedea), formată după fr.
entrevoir;
zariște, s.f. (
orizont). – Din
rom. provin ngr. ζιαριζω (Murnu,
Lehnw., 25) și rut.
zyryty „a
privi” (Candrea,
Elemente, 409).