viézure (-ri),
s.m. –
Bursuc (Meles taxus). – Var.
(v)iezur(e), (v)iezură, Trans.
(v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare
legat de sl.
jazvrŭ „de
arici” (Cihac, II, 455), cf. sb.
javazac „
viezure”.
V este
greu de explicat,
dar. cf.
(v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *
viedula (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1877, 579) sau din
alb.
vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu
par convingătoare.
Alb. este neîndoielnic același cuvînt,
dar apare mai
sigură der. sa din
rom. – Der.
vizuină (var.
viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat viezurină, viezurime), s.f. (ascunzătoare,
adăpost), din sb.
jazvina „vizuină de
bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu
viezure;
vizuini, vb. refl. (
Banat, a se refugia în vizuină).