velínță (-țe),
s.f. –
Cergă,
pătură,
covor, cuvertură. – Mr.
viledzà. De la
Valencia (Schuchardt,
Literaturblatt, 1893, 177; Meyer,
Neugr. St., II, 17; Bogrea,
Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc.
velençe,
alb.
veljendzë, sb.
velenca, pol.
welenc. Der. din mag.
Velencze „Veneția” (Miklosich,
Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai
puțin probabilă, cf. și bresc.
valensana. Numele se datorează reputației
vechilor țesături de Valencia.
Ipoteza lui
Pascu, I, 192 (tracul *
vellenza, în legătură cu lat.
vellus „
lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui
verincă, s.f. (Trans.,
covor). – Der.
velințar, s.m. (vînzător de
velințe).