usturá (-r, -át),
vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de
arsură. – Mr.
ustur, istr.
usturu. Lat.
ūstŭlāre (Densusianu,
Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf.
usca și it.
ustolare (
cors.
usciá, logud.
usciare), v. sp.
uslar (Bierzo
asturar). – Der.
usturător, adj. (caustic, care
ustură, picant);
usturătură, s.f. (înțepătură, mîncărime, usturime);
usturime, s.f. (senzație de
arsură, de mîncărime);
usturos, adj. (picant);
usturoi (var. Trans.
ustunoi), adj. (care
ustură,
plantă Alium sativum);
usturoiță, s.f. (
plantă cruciferă cu
miros de usturoi, Alliaria
officinalis).