úliță (-țe),
s.f. –
1. Drum. –
2. Pedeapsă înv. care consta în a biciui învinuiții pe stradă sau în
piață. Sl. (bg., slov.,
rus.)
ulica (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 438; Conev 81), cf. mag.
utca. – Der.
ulicioară, s.f. (
drum îngust);
ulicer, s.m. (Mold.,
vecin,
persoană care
locuiește pe aceeași stradă);
ulițarnic, adj. (Mold., Trans., hoinar,
pribeag). Țig. sp.
ulicha „
drum” (Besses 165)
ar putea proveni din
rom.