túrbure
adj. –
Lipsit de limpezime. – Var.
tulbure și der. Mr.
turbur. Lat.
*túrbύlus (Pușcariu 1774; Philippide, II, 565; REW 8998), cf. calabr.
trúvolo, túrbulu, sicil.
trúbbulu, lom.
tórbor, prov.
trebol, fr.
trouble, cat.
terbol, alb.
tarbulj. – Der.
turbura (mr.
turburare), vb. (a-și
pierde claritatea), din lat. *
turbŭlāre (Pușcariu 1774; REW 8997), cf. prov.
treblar, fr.
troubler,
alb.
turbuljoń;
turburător, adj. (care tulbură; agitator; neliniștitor);
turbureală, s.f. (
faptul de a fi tulbure, agitație, neliniște);
turburel, s.m. (
vin nou,
încă nelimpezit);
turburiu (var.
turburos), adj. (tulbure,
întunecat,
închis).