téflu (-luri),
s .n. –
Bot, rît de
porc. – Var. Munt.
tef. Creație expresivă, cf.
nătăfleț, și toate creațiile verbale care sugerează
ideea de „
obiect rotund”. După
ipoteza improbabilă a lui Bogrea,
Dacor., V, 852, în relație cu tc. (arab.)
tefl „salivă”. Var. circulă în Dîmbovița. – Der.
tufli, vb. (a înfunda, a pune o
pălărie pe
cap și a o turti în același
timp), cuvînt citat în dicționare pentru Mold.,
dar care se folosește și în Munt. (
îl întrebuințează Murnu; legătura cu sb.
tuviti „a
face socoteala” sugerată de Scriban sau cu
ceh.
tjukati „a turti”, propusă de Cihac, II, 425, nu este posibilă);
tuflă, s.f. (Arg., portofel, portmoneu);
infuflica, vb. (a se
ghiftui, a se
sătura);
tuflu, s.n. (Arg., portofel), în
loc de
tuflă, sau
poate din germ.
Zuflucht „recurs”.