ghiftuí (-uésc, ghiftuít),
vb. – A îndopa, a
îmbuiba, a
umple. – Var. (înv.)
biftui. Creație expresivă, cf.
bufte, chifti (Scriban,
Arhiva, XXIX, 240). Nu este probabilă apropierea de germ.
Gift „
otravă”, propusă de Drăganu,
Dacor., I, 316. – Der.
ghiftuială, s.f. (acțiunea de a se ghiftui).