teșí (-șésc, -ít),
vb. –
1. A turti, a
netezi, a nivela. –
2. A
reteza oblic, a
tăia în curmeziș. –
3. A
ascuți, a
face vîrf. –
4. (Refl.) A se
jena, a se
teme. Sl. (slov.)
tešiti „a consola” și „a se
curba”. Sl.
tesati, tesą „a
tăia” (Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai
puțin probabil. – Der.
teș, adj. (
curb, încovoiat);
teșală, s.f. (
strivire, sfială);
teșitură, s.f. (tăietură piezișă, scobitură,
semn la
urechea vitelor;
ciot, buturugă);
teșos, adj. (pieziș).