tărîm (-muri),
s.m. –
1. Regiune,
meleag. –
2. Regiune îndepărtată,
lumea cealaltă. –
3. Teren, domeniu. Cuvînt oriental, cf. mag.
terem „salon” (Cihac, II, 532; Meyer,
Türk. St., I, 45), tc.
tarim (Șeineanu, II, 350; Lokotsch 2039), din arab.
tarima, cf. sp.
tarima. Explicația prin lat.
terranus (Lambrior 107) nu are
valoare. Ultimul sens este artificial și înv., datorită influenței fr.
terrain.