strái (-ie),
s.f. –
1. Manta. –
2. Cuvertură. –
3. Haină, veșmînt. –
4. (Mold.)
Laibăr,
mintean. – Mr.
strańu. Slov.
srajca „îmbrăcăminte”, din sl.
sraka, sračica, probabil că cuvîntul sl. a
fost considerat ca un dim., cf. dim.
rom.
străițe „hăinuță”, de unde prin regresiune,
forma actuală. Mr.
ar putea fi cuvînt diferit,
dar oricum sl., cf. sb.
tranja, tralje „
zdrențe”. Der. de la un lat.
*sternium (Tiktin) sau din lat.
stramen (
DAR, s. v.
grui) pare incertă. Cf. și triest., friul.
straja „
așternut de
paie pentru
turmă” pe care Serra,
Dacor., IX, 192,
îl derivă din lat.
stragulum,
dar care
ar putea fi la
fel de
bine cuvînt sl. – Der.
străios, adj. (înv., zdrențăros), care pare să
indice aceeași
sursă sl., bg.
tranja.