spíță (-țe),
s.f. –
1. Stinghie, spetează de
roată. –
2. Eșalon,
treaptă. –
3. Grad de rudenie. –
4. Arbore genealogic. – Mr.
spiță, megl.
spiță „
spin”. Germ.
Spitze, prin intermediul bg., sb.,
rus.
spica „
spiță” (Miklosich,
Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp.
grado și
grada. Cf.
șpiț. – Der.
spițelnic, s.n. (
sfredel, mai
ales pentru a
băga spițele de la
roată);
înspița, vb. (a pune
spițe, a
forma o
roată).