solomonár (-ri),
s.m. – Vrăjitor,
vraci. – Var.
șolomonar. De la
Solomon, datorat mai
ales tradiției reprezentate de
cartea populară
Salomón și
Marculfo (Șeineanu,
Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „
carte de descîntece”. – Der.
solomoni, vb. (a descînta, a
vrăji, a
face vrăji);
solomon(ăr)ie, s.f. (magie). Legătura cu
pol.
szałamanić „a
orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică.