soilí (-lésc, -ít),
vb. – (Arg.) A
dormi. – Var.
suili. Origine incertă. Se consideră der. din țig.
sov, part.
suto „a
dormi” (
Graur 187; Juilland 174);
dar această explicație este insuficientă cf. Vasiliu,
GS, VII, 125. Cuvîntul ne
apare cu sensuri
foarte diferite și în
general prost definite, ca de
pildă „a se îmbăta” sau „a se îndrăgosti” sau „a
pierde timpul”.
Ar putea fi vb.
soi „a
murdări”, cu suf. expresiv
-li și cu sensul special de „a ejacula”.