șlefuí (-uésc, -ít),
vb.
1. A
netezi un
perete. –
2. A
pili, a poliza. –
3. A lustrui, a glănțui. – Var.
șlifui. Germ.
schleifen, prin intermediul
pol.
šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). – Der.
șlefuială, s.f. (lustruit);
șlefuitor, s.m. (lustruitor).