scrábă (-be),
s.f. –
Pantof vechi. – Var.
șcrabă, scroa(m)bă. Origine incertă.
Ar putea avea legătură cu rut.
šcrab (Bogrea,
Dacor., IV, 849); mai probabil este o deformare a sl.
skrava ›
sfară, v.
aici; în acest
caz ar fi o simplă var. a lui
sfîrloagă și
ar exprima
ideea de „
obiect în
formă de
barcă”. Pare cuvînt identic cu
scrab(ă), s.f. (condroniu, Melampyrum nemorosum);
scradă, s.f. (o anumită
plantă); toate sînt
cuvinte mold. Der.
scrombăi, vb. (Mold., a scîlcia);
scredi, vb. refl. (Olt., a se scîlcia);
sfriji (var.
sfreji), vb. refl. (a se zbîrci, a se
usca, a
slăbi), probabil în
loc de *
screzi, de la
scradă, pl.
scrăzi (după Cihac, II, 342, din sl.
chyra „debilitate”; după Scriban, din
vrej).