scîrbă (-be),
s.f.-
1. (Înv., Mold., Trans.)
Supărare,
chin,
amar. –
2. (Mold.) Nenorocire, năpastă. –
3. Dezgust, repulsie, plictis. –
4. Greață silă. Sl.
skrŭbĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Șeineanu,
Semasiol., 215), cf. bg.
skrăb, slov.
skrb. – Der.
scîrbavnic (var.
scîrbelnic), adj. (Mold., respingător);
scîrbi (var. înv.
oscîrbi), vb. (înv., a mîhni, a necăji; refl., înv., a se întrista; refl., a se plictisi, a i se
urî);
scîrbos, adj. (respingător; nesuferit, iritabil), în Munt.