sas (sáși),
s.m. – Saxon din Transilvania. Sl.
sasŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 327), din v. germ.
sahso › germ.
Sachse, cf.
pol.,
ceh.
sas, mag.
szász (Gáldi,
Dict., 96). – Der.
săsoiacă (var.
sască), s.f. (saxonă);
săsesc, adj. (saxon);
săsește, adv. (în
dialectul sașilor);
săsime, s.f. (comunitate de saxoni);
sasău (var.
saschiu, sasîu), s.m. (Trans., cununiță, Vinca minor), din mag.
szászfu „
floarea sasului” (Tiktin; Drăganu,
Dacor., VI, 274), a
cărui relație cu sb.
sasa „anemonă”pare indoielnică (Cihac, II, 327).