săpún (săpúnuri),
s.n. –
Produs obținut prin saponificarea acizilor
grași sau a grăsimilor. – Var. Mold.,
Banat săpon. Mr.
săpune, megl.
săpun, istr.
sapun. Lat.
sapōnem,
direct (Pușcariu 1515; REW 7589), sau prin sl.
sapunŭ (Densusianu,
Rom., XXXIII, 235), ngr. σαποῦνι (Candrea) sau it.
sapone (Tiktin). Der.
directă este probabilă, judecînd observațiile, nu
întru totul sigure,
ale lui Tiktin și
Graur,
BL, V, 112; natural că
prezența cuvîntului în toate idiomurile îngreunează diferențierea proveniențelor distincte (istr. este totuși din sb., cr., slov.
sapun; var. reprezintă mag.
szoppan, cf. Gáldi,
Dict., 160). Domaschke 127 soluționa dificultățile afirmînd că este
vorba de un cuvînt „balcanic”. Originea
rom. a bg.
sapun (Capidan,
Raporturile, 211) nu pare evidentă. Der.
săpunar, s.m. (producător și vînzător de
săpun);
săpunărie, s.f. (
fabrică sau atelier de
săpun);
săpunărit, s.n. (impozit pe
fabricile și pe
comerțul cu
săpun la începuturile
sec. XIX);
săpuni, vb. (a da cu
săpun);
săpuneală, s.f. (săpunire,
clăbuc; dojană,
ceartă);
săpunel (var.
săpunariță), s.n. (
ciulin, văcăriță, Saponaria
officinalis);
săpunel, s.n. (supozitor);
săpunit, s.n. (săpunire);
săpunos, adj. (păstos, care are consistența
săpunului);
săpungiu, s.m. (înv., săpunar). – Der. neol.
saponifica, vb., din fr.
saponifier.