rudár (rudári),
s.m. –
1. Țigan căutător de
aur. –
2. Țigan nomad care
lucra obiecte de
lemn. Bg., sb.
rudar, din
ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a
schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu
rudă „
par”. – Der.
rudăresc, adj. (țigănesc;
grosolan);
rudărie, s.f. (
meseria de
țigan rudar; zăcămînt,
mină).