rúdă (rúde),
s.f. –
1. Viță,
rasă. –
2. Națiune,
popor. –
3. Familie,
casă. –
4. Rubedenie,
neam. Sl.
rodŭ, bg.
roda, cf.
rod (Cihac, II, 316; Șeineanu,
Semasiol., 195; Candrea),
dar rezultatul
o ›
u este
greu de explicat. Din această
cauză, Tiktin a
preferat să
pornească de la sl.
ruda „minereu”, care pare
greu de
admis semantic.
Poate roadă, care
convine cu
privire la sens, s-a contaminat cu
rudă „
par”,
dacă acest cuvînt înseamnă uneori „ramură”, fiindcă
ideea de „ramură” e legată strîns de
cea de „
familie”. Oricum, der. lui
rudă pornind de la
rod este evidentă, mai
ales în der. ca
rudaci, rudățea. Der.
rudi (var.
înrudi), vb. (a
deveni rudă);
rudenie (var.
rubedenie), s.f. (rudă, înrudire; relație strînsă, membru de
familie), a
cărui der. pare să fi
suferit influența sb.
rodbina „rudă” (Scriban);
rudaci, adj. (
berbec de prăsilă);
rudățea, adj. (
oaie de prăsilă).