revení (-nésc, revenít),
vb. –
1. A se macera, a se înmuia, a
frămînta. –
2. A se
jilăvi, a se
umezi. – Var.
răveni. Mag.
revedni „a
putrezi” de la
rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea,
ar trebui să se
pornească de la
reavăn, care
ar indica umezeala pămîntului și
ar proveni din sl.
revinŭ „
plan,
neted”.
Dar, pe
lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este
sigur în cuvîntul
rom., cf. Coresi:
mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der.
reavăn (var.
ravăn, reven), adj. (
umed), mai
curînd decît de la vb.,
poate direct din mag. (cf. și sb.
ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”);
reveneală (var.
răveneală), s.f. (umezeală,
briză,
răcoare).