retezá (retéz, át),
vb. –
1. A
scurta, a
tăia, a
tranșa. –
2. A curăța
stupul. – Var.
răteza. Origine îndoielnică. Nici una din multele
ipoteze prezentate nu este acceptabilă. Din sl.
rĕzati „a
scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din
punct de
vedere fonetic; din sl.
otrĕzati (Crețu 362; Weigand,
BA, II, 258;
Pascu,
Beiträge, 12) nu este mai simplu. Din lat. *
recaediāre ‹
caedĕre (Pușcariu,
Conv. lit., XXXIX, 305; Pușcariu 1457; REW 7106; Pușcariu,
Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, cf. Tiktin; lat. *
recidiāre ‹
recidĕre (Giuglea,
Dacor., II, 221) prezintă aceeași
problemă fonetică, care pare insolubilă. Alții au
pornit de la lat. *
retundiāre, cf. fr.
rogner (Candrea,
GS, III, 227; Candrea); din lat. *
retizāre „a
tăia crengile care atîrnă deasupra
apei”, de la
retae (
Graur,
BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a
alege” (Scriban), a
cărui explicație semantică pare deficientă; din sl.
retęzŭ „
zăvor” (Conev 80); toate
aceste ipoteze sînt neverosimile. Explicația lui P. Papahagi,
Dunărea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibilă. În cercetarea originii
acestui cuvînt, trebuie să se
țină seamă de sensul lui
foarte special, acela de „a
tăia potrivind” sau „a
tăia alegînd”,
cum se
face de exemplu la tăierea
părului, la curățirea unui
copac etc.
Dacă se ia în considerație această
nuanță, ne
putem gîndi că nu este o var. a lui *
neteza, din lat. *
nitidiāre „a curăța nivelînd”; cf.
netezi, care este un der. interior,
pornind de la
neted. Schimbarea inițialei nu este
clară;
dar coincide cu
cea de la
rîncheza ›
nincheza. Der.
retez, s.n. (tăiș,
custură; diametru);
retezătură, s.f. (
tăiere, tăietură; unealtă de marcat
vitele).