răstí (răstésc, răstít),
vb. refl. – A
răcni, a se stropși, a vorbi
dur. Origine îndoielnică. Pare. var. a lui
rosti „a vorbi”, sau der.
directă de la
rost „
cioc”. Pentru evoluția semantică, cf. sp.
enrostrar „a
arunca în
față”. Celelalte explicații
par insuficiente: din sl.
rešti „a
zice” (Cihac, II, 308), soluție dificilă fonetic;
pus în legătură cu
rast „
splină” (Tiktin); în
loc de
răpști (Scriban). – Der.
răsteală, s.f. (asprime,
mustrare);
răstitură, s.f. (asprime).