raćlă (rácle),
s.f. –
1. Cutie,
ladă. –
2. Sicriu,
coșciug. –
3. Relicvariu. –
4. Copaie,
covată. –
5. Pînză,
parte de
perete sau de
gard. – Var.
lacră. Bg.
rakla, din sl.
raka „mormînt” (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat.
arca, cf. sb., cr.
raka „înmormîntare”,
ceh.
raka „sicriu,”
rus.
raka „relicvariu”.