procopsí (procopsésc, procopsít),
vb. –
1. A instrui, a
educa, a
forma. –
2. A îmbogăți. –
3. (Refl.) A profita, a
trage folos, a se căpătui. – Var.
pricopsi. Mr.
procupsescu, prucupsire, megl.
pricupțés, pricupțiri. Ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în
parte prin intermediul bg., sb., cr.
prokopsati (Miklosich,
Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer,
Gr., 124). – Der.
procopseală, s.f. (instrucție, educație, pregătire;
știință, cunoștințe; bogăție);
nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).