preț (préțuri),
s.n. –
1. Sumă de
bani dată pentru un
bun. –
2. Valoare. –
3. Echivalent. Lat.
prĕtium (Pușcariu 1377; Candrea-Dens., 1442; REW 6746), cf. it.
prezzo, prov.
pretz, cat.
preu, sp.
prez. – Der.
prețui, vb. (a valora, a
aprecia; a
costa);
prețuitor, adj. (apreciator,
amator de
lupte cu
tauri);
prețuială, s.f. (
valoare, estimare);
prețălui (var.
prețelui), vb. (Mold., a valora, a estima);
prețăluitor, s.m. (evaluator, estimator);
prețios, adj., din fr.
précieux;
prețiozitate, s.f. (caracter al prețioaselor din
sec. XVII), din fr.
préciosité. Miklosich,
Slaw. Elem., 41,
îl lega pe
a prețălui cu sl.
prĕcĕniti.