postélnic (postélnici),
s.m. –
Boier mare în
vechea organizare.
Era șeful cancelariei de
afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și
agenții din Constantinopol, organiza
audiențele,
era șeful interpreților și în Mold.
era pîrcălab de Iași; căpetenia
lipcanilor și a călărașilor, asimilat la
gradul de
general de Regulamentul Organic. Sl.
postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich,
Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la
postelja „
pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer,
Neugr. St., II, 77). – Der.
postelniceasă, s.f. (
soție de
postelnic);
postelnicel, s.m. (slujbaș la
curte sub
comanda postelnicului; din
sec. XVIII, desființat);
postelnicie, s.f. (funcția de
postelnic).