zéce
num. –
Număr între nouă și unsprezece. – Mr.
dzațe, megl.
zeți, istr.
zece. Lat.
dĕcem (Pușcariu 1934; REW 2497), cf. vegl.
dik, it.
dieci, prov.
detz, fr.
dix, cat.
deu, sp.
diez, port.
dez. Intră în comp.
tuturor unităților de
zece:
douăzeci, treizeci etc. – Der.
zecilea (var.
zecelea), num ord. (care se
află între al nouălea și al unsprezecelea);
zecime, s.f. (a zecea
parte);
azeace, s.f. (înv.,
dijmă, zeciuială);
zeciuială (var.
zăciuială), s.f. (
dijmă);
zeciuitor, s.m. (
persoană care dijmuiește);
înzeci, vb. (a multiplica cu zece);
zecimal, adj., format după fr.
décimal.